În România, vaccinarea copiilor se face conform unui calendar stabilit de Ministerul Sănătății și are scopul de a preveni o serie de boli grave. Vaccinurile obligatorii sunt gratuite și acoperă mai multe afecțiuni, începând de la naștere și până în adolescență. Prin intermediul acestui articol, dorim să oferim o perspectivă generală asupra acestor vaccinuri, beneficiile lor cât și importanța realizării acestora pentru sănătatea copilului vostru.
Vaccinurile Incluse în Calendarul Național
Conform calendarului național de vaccinare valabil în România, copiii beneficiază de următoarele vaccinuri esențiale:
La naștere
- Vaccinul Hepatitic B – Vaccinul împotriva hepatitei B se administrează în primele 24 de ore de viață și are rolul de a preveni infecția cu virusul hepatitic B. Acest virus afectează ficatul și poate duce la hepatită cronică, ciroză sau chiar cancer hepatic. Vaccinul este esențial pentru nou-născuți, întrucât imunitatea naturală nu este suficientă pentru a combate o astfel de infecție.
- Vaccinul BCG – BCG-ul este administrat în maternitate și oferă protecție împotriva tuberculozei. În România, această vaccinare este crucială, deoarece tuberculoza rămâne o boală cu incidență mare. BCG-ul este eficient în special împotriva formelor severe de tuberculoză la copii, precum meningita tuberculoasă și tuberculoza diseminată
În primele luni de viață (2,4,11 luni)
- Vaccinul hexavalent (DTPa-VPI-Hib-Hep B) – Acest vaccin combină mai multe protecții și se administrează la 2, 4 și 11 luni, imunizând copiii împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, poliomielitei, infecției cu Haemophilus influenzae tip B și hepatitei B. Este un vaccin esențial pentru a preveni afecțiuni grave, precum paralizia cauzată de poliomielită și infecțiile pulmonare severe provocate de Haemophilus influenzae.
- Vaccinul pneumococic conjugat – Vaccinul pneumococic protejează împotriva infecțiilor cu Streptococcus pneumoniae, bacterie care poate cauza pneumonie, meningită și sepsis. Acesta se administrează împreună cu vaccinul hexavalent la 2, 4 și 11 luni, fiind deosebit de important pentru copiii mici, care sunt mai vulnerabili la infecțiile respiratorii severe.
După primul an (12 luni)
- Vaccinul ROR (rujeolic-rubeolic-urlian) – Vaccinul ROR, administrat la vârsta de 1 an și apoi repetat la 5 ani, protejează împotriva rujeolei, rubeolei și oreionului. Rujeola este o boală extrem de contagioasă, iar complicațiile sale includ pneumonie și encefalită. Rubeola, pe de altă parte, este periculoasă pentru femeile însărcinate, fiind asociată cu malformații congenitale.
La vârsta școlară
- Vaccinul DTPa-VPI și vaccinul VPI – Acest vaccin, administrat la vârsta de 6 și 8 ani, continuă protecția împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive și poliomielitei. Difteria și tetanosul pot avea complicații severe, iar poliomielita poate cauza paralizie, fiind aproape eradicată la nivel mondial datorită vaccinării.
- Vaccinul DTPa pentru adulți – La 14 ani, copiii primesc o doză de rapel de DTPa, menită să întărească protecția împotriva difteriei, tetanosului și tusei convulsive. Această doză este importantă pentru a menține imunitatea pe termen lung și pentru a preveni reemergența acestor boli în populația adolescentă și adultă.
Beneficiile și siguranța vaccinării
Vaccinurile sunt recunoscute pentru eficiența lor în a preveni epidemii și decese cauzate de boli infecțioase severe. De exemplu, imunizările contra poliomielitei și difteriei au redus semnificativ cazurile și decesele cauzate de aceste boli în România și la nivel global. Vaccinarea contribuie nu doar la protecția individuală, dar și la imunitatea colectivă, prevenind răspândirea bolilor la persoanele nevaccinate, precum bebelușii prea mici pentru a fi imunizați complet.
Riscurile nevaccinării
Refuzul vaccinării expune copiii la riscuri majore. De exemplu, rujeola, o boală virală care poate fi prevenită prin vaccinare, este încă prezentă în România și poate duce la complicații grave, cum ar fi pneumonie și encefalită. La fel, tetanosul și difteria sunt boli cu un risc de mortalitate ridicat, mai ales în lipsa unei imunizări adecvate mai multe detalii aici.
Totuși, cât de sigure sunt ele?
Vaccinurile utilizate în schema națională sunt testate riguros și trec prin multiple etape de verificare clinică înainte de a fi autorizate. La nivel internațional și național, fiecare vaccin trebuie să îndeplinească standarde stricte de siguranță stabilite de instituții precum Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA). După ce sunt aprobate, vaccinurile continuă să fie monitorizate prin sisteme de farmacovigilență, iar reacțiile adverse raportate sunt analizate pentru a menține siguranța și a identifica eventualele riscuri rare.
Cele mai comune reacții adverse ale vaccinurilor sunt, de obicei, ușoare și includ febră scăzută, roșeață sau disconfort la locul injecției. Reacțiile severe sunt extrem de rare și sunt, în general, atent investigate. În toate cazurile, se realizează o analiză a raportului beneficiu-risc pentru a se asigura că beneficiile vaccinării depășesc cu mult riscurile posibile. Această analiză este esențială în procesul de aprobare, asigurând că orice vaccin inclus în programul național are un profil de siguranță ridicat.
În plus, multe dintre temerile legate de vaccinuri se bazează pe mituri. De exemplu, ideea că vaccinurile pot provoca boala pe care ar trebui să o prevină este falsă, deoarece majoritatea vaccinurilor folosesc versiuni inactivate sau atenuate ale virusurilor. Informații detaliate despre siguranța vaccinurilor și clarificarea acestor mituri sunt oferite de organizații de încredere precum Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC), care promovează educația în rândul populației pentru a înțelege beneficiile reale ale imunizării
Bibliografie și surse
Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile